Pierderea conexiunii nu ar trebui să însemne întotdeauna muncă pierdută. Funcționarea offline poate ajuta o persoană să încheie o sarcină într-o rețea nesigură sau să păstreze înregistrările pe propriul dispozitiv, când aceasta corespunde scopului produsului.
Începeți cu sarcina care trebuie să continue
„Funcționează offline” este prea general pentru a fi o cerință utilă. Identificați acțiunile concrete care trebuie să rămână disponibile: începerea unei înregistrări, editarea unei note, vizualizarea unui program salvat sau exportarea informațiilor. Decideți ce poate aștepta revenirea conexiunii.
Interfața trebuie să facă aceste limite de înțeles. O persoană trebuie să știe dacă o acțiune a fost salvată local, trimisă către alt sistem sau necesită în continuare atenție. Nu o obligați să ghicească după un indicator de încărcare.
Decideți unde aparțin datele
Stocarea locală schimbă întrebările despre proprietate și recuperare. Există o copie de siguranță? Ce se întâmplă când un dispozitiv este pierdut sau înlocuit? Poate persoana să exporte datele într-un format utilizabil în altă parte? Ce copii rămân după dezinstalarea aplicației?
Aceste decizii trebuie să corespundă comportamentului real al produsului și notei de confidențialitate. „Offline” nu înseamnă automat că fiecare funcție evită rețeaua. Hărțile externe, geocodarea, mesajele de asistență sau exporturile alese de utilizator pot crea fluxuri de date separate.
Planificați ce se întâmplă după un conflict
Dacă înregistrările se sincronizează ulterior cu un server, este posibil ca două dispozitive să fi modificat aceeași informație. Produsul are nevoie de o regulă care stabilește versiunea acceptată și de o cale clară de recuperare după un rezultat neașteptat.
Dublurile, întârzierile și transferurile întrerupte merită și ele atenție. O atingere repetată nu ar trebui să creeze în tăcere acțiuni financiare sau operaționale repetate. Soluția exactă depinde de modelul de date al produsului și de sistemele implicate.
Explicați opțiunile privind permisiunile
O funcție de localizare trebuie să servească unei acțiuni concrete și să se comporte previzibil când permisiunea este refuzată. O notificare trebuie să ajute persoana să înțeleagă o activitate în desfășurare. Utilizatorii trebuie să înțeleagă ce schimbă o opțiune fără să cunoască mecanismele interne Android.
Includeți în design parcursul în care permisiunea este refuzată. Dacă o acțiune rămâne posibilă manual, faceți acea cale ușor de găsit. Dacă funcția nu poate opera, explicați limitarea la momentul potrivit.
Verificați tranzițiile
Verificați mai mult decât pornirea cu rețeaua oprită. Analizați sarcina când conexiunea dispare în timpul unei acțiuni, revine după o întârziere sau se schimbă când aplicația nu mai este vizibilă. Luați în calcul repornirile aplicației, exporturile întrerupte și corectarea unei înregistrări anterioare.
Verificările trebuie să urmărească parcursul esențial și riscurile sale. O compilare reușită oferă dovezi utile despre compilare; comportamentul pe dispozitiv are nevoie de propriile dovezi.